Anton Pann – Scriitor și compozitor (1790-1854)
Anton Pann s-a născut la Sliven, pe teritoriul Bulgariei, anul de naștere fiind incert, aproximat a fi între 1794-1796. Tatăl său, Pantoleon Petrov era rom căldărar, iar mama sa, Tomaida, provenea dintr-o familie de origine greacă. Tatăl său practica meșteșugul topirii și prelucrării cuprului, specific romilor căldărari.
În urma izbucnirii Războiului Ruso-Turc, Anton Pann, împreună cu mama sa şi ceilalţi doi fraţi, se refugiază la nordul Dunării, stabilindu-se pentru o vreme la Chişinău. Calitățile muzicale (era un bun cunoscător al muzicii vocale şi instrumentale), precum şi abilitățile lingvistice (vorbea greacă, slavonă, turcă și română) îl vor ajuta pe tânărul Anton să devină un important cântăreţ de muzică religioasă, acesta devenind membru al Corului Ortodox din Chişinău. După 1812, Anton Pann se mută la Bucureşti, unde îşi perfecţionează cunoştintele muzicale sub îndrumarea profesorului Dionisos Foteinos. De asemenea, frecventează cursurile şcolii de muzică religioasă fondată de Petros Ephesios.
Mitropolitul Dionisie Lupu îl numeşte membru în comisia pentru traducerea cântǎrilor bisericești din greacă în română, timp în care continuǎ sǎ cânte pe la biserici și sǎ fie profesor de muzicǎ la diverse școli. În anul 1830, Anton Pann deschide seria tipăriturilor cu conținut religios şi laic, reuşind să pună la dispoziţia stranei toate cântecele religioase. Pe fondul activităţii sale desfăşurate la strana diferitelor mănăstiri, în perioada 1842-1851, cu sprijinul mitropolitului Neofit, Anton Pann este angajat ca profesor de muzică la Seminarul Teologic din București. În paralel, a cântat la strana de la Biserica Albă. Anton Pann s-a apropiat și de muzica lăutarilor, el însuși devenind membru al unui taraf de lăutari, ceea ce, mai târziu, îi va da posibilitatea să tipărească primele transcrieri muzicale din repertoriul romilor lăutari, publicate la tipografia sa la Biserica Olari din București. Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Anton Pann, amintim „Până când nu te iubeam” și „Bordeiaș, bordei, bordei”.
În preajma Revoluţiei de la 1848, Anton Pann compune linia melodică pentru poemul „Un Răsunet”, scris de poetul Andrei Mureşanu, cunoscut apoi sub denumirea „Deşteaptă-te române!”. Începând cu 1990, poemul a devenit imnul naţional al României. În 1850, Anton Pann a realizat o versiune muzicală a rugăciunii „Tatăl nostru”. Între 1852-1853, scrie celebrele sale „Culegeri de proverburi sau Povestea vorbii. De prin lume adunate şi iarăşi la lume date”, lucrări care l-au făcut unic în literatura românească. Personalitatea lui Anton Pann, diversitatea activităţilor iniţiate şi dezvoltate de acesta aveau să-l determine pe Mihai Eminescu să-l includă, alături de alţi scriitori români, în poezia „Epigonii”, cu una din cele mai frumoase caracterizări: „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”.
Anton Pann este unul dintre fondatorii literaturii populare culte din România. Specialiștii în arta muzicală îl consideră un creator de geniu în muzica religioasă, dar și laică, prin modul în care surprinde Orientul și Occidentul prin simplitatea sunetului, până la esențializare în scriitura muzicală. Anton Pann a rămas în literatura românească ca unul dintre scriitorii care, cu isteţimea cuvântului întipărit în povestirile, proverbele, fabulele şi istorioarele sale, a fascinat şi fascinează şi astăzi pe cei mai distinşi oameni de cultură.