Georges Boulanger – Violonist (1893-1958)

 

Georges Boulanger (Gheorghe Pantazi) s-a născut la 15 aprilie 1893, la Tulcea, fiind fiul lui Vasile Pantazi și al Dimitrei Ciobanu. Georges Boulanger este pseudonimul artistic al violonistului, compozitorului și dirijorului Gheorghe Pantazi, care preia pseudonimul ce îi fusese atribuit de un ofițer de marină tatălui său, pe când acesta se afla cu o mică trupă de lăutari la Sulina, așa cum avea să descrie acest episod Jean Bart, în cartea sa, „Europolis”.
Numele, data și locul nașterii lui Georges Boulanger sunt evidente, existând în acest sens o scrisoare, semnată de artist, din 25 septembrie 1933, pe când se afla la Berlin, prin care solicita ajutorul primarului din Tulcea pentru a demonstra că este creștin, conform noii legi germane, că atât el, cât și părinții și bunicii sunt creștini ortodocși: „… eu sunt fiul lui Vasile Boulanger (care sunt convins că l-aţi cunoscut şi care a murit la Londra acum 3 ani, când eu cântam la Hotel Savoy). Acuma în Germania este legea unde este absolută nevoie, ca eu să arat că parinţii mamei mele au fost creştini, ca şi mine […]”. Modul în care este scris, detalii privind activitatea muzicală a tatălui său (decedat la Londra în 1930), indicarea cu precizie a referinței locului în care mama și bunica au fost îngropate, arată îngrijorarea artistului față de noua legislație nazistă, prin care se impunea dovada originii ariene, fiind de fapt, începutul procesului de epurare etnică ce avea să atingă dimensiunea abominabilă a exterminării din lagărele naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Născut într-o familie de virtuozi lăutari cu tradiție, de peste șase generații, George Boulanger îi datorează tatălui său inițierea în tainele muzicii lăutărești, acesta fiind primul său profesor. La vârsta de 12 ani, Georges Boulanger obține o bursă de studiu la Conservatorul din București. Trei ani mai târziu, este ascultat în timp ce interpreta Paganini, de către celebrul violonist și profesor Leopold Auer, care îl sprijină să ajungă la Dresda, devenindu-i profesor. În 1910, considerând că educația muzicală a elevului său este completă, Auer îi dăruiește o vioară cu care acesta avea să cânte pe parcursul întregii sale vieți. În același an, Georges Boulanger devine violonist principal la Café Chantant, una dintre cele mai selecte cafenele din St. Petersburg, frecventată de artistocrația rusească. Este unul dintre fondatorii muzicii de „café concert-chantant”. De regulă, își interpreta propriile compoziții, create pentru înregistrări audio și pentru radio, dar cânta și piese ale compozitorilor clasici, fiind extrem de exigent cu muzicienii orchestrei sale. Se spune că exercita o putere aproape magică asupra audienței, prin maniera cu totul specială de a interpreta.
În 1917, George Boulanger se întoarce în România, activând în cadrul forțelor armate, devenind profesor și susținând, de asemenea, o asiduă activitate componistică. În 1922, se întâlnește la Berlin cu Ellionor Paulson, o tânără estoniană pe care a cunoscut-o în timpul șederii în Rusia, cu care se căsătorește, stabilindu-se la Berlin. Începând cu 1926, Georges Boulanger era deja un nume cunoscut, interpretările sale fiind difuzate de marile case de radio ale vremii. A susținut numeroase concerte la Berlin și în alte mari capitale europene. În același an, semnează un contract cu casa de discuri germană „Bote & Bock” pentru editarea a șapte dintre lucrările sale, printre care și piesa „Avant de mourir”, care va fi cunoscută mai târziu ca „My Prayer” (conform editării ulterioare în engleză, realizate de Carlos Gomez Barrera și Jimmy Kennedy). Piesa a fost inclusă în repertoriul multor formații și cântăreți renumiți, precum Glenn Miller, The Ink Spots, Bill Kenny, Solomon Burke, Mantovani, Eva Olmerova, Tom Jones, Ella Fiztgerald și mulți alții. În 1956, versiunea „My Prayer” a grupului vocal The Platters a ocupat locul I în clasamentul Bilboard Top 100.
„My Prayer” a fost introdusă, de asemenea, în coloana sonoră a unor producții cinematografice, precum fimul „The Curious Case of Benjamin Button” (2008), în „Mischief” (1985), în „October Sky”( 1999) și în două dintre episoadele din 2017 ale serialului „Twin Peaks”. Versiunea trupei de jazz The Ink Spots a apărut în 1992, în filmul „Malcolm X”. Vera Lynn a interpretat piesa în filmul britanic „One Exciting Night” (1944).
Georges Boulanger a încetat din viaţă la 3 iunie 1958, la Buenos Aires. Nimic, însă, nu a putut egala gloria lăutarului român, ca zecile de discuri ale firmei Telefunken răspândite în lumea întreagă. „Acest violonist din România – scria pe mapa amintitului microdisc un autor german – a însemnat pentru discofilii zilelor noastre ceva asemănător cu Mantovani. Fiecare licean l-a cunoscut, fiecare fată visa la el şi la suspinânda sa vioară. Niciun ochi nu rămânea uscat, atunci când acest pseudo-francez, cu arcuşul său fermecat, lăsa să freamăte lucrările „Einsamer Sonntag” („Singur duminica”), „Fascination” sau „Narcisus”. Dar tot atât de adevărat este că nicio pagină muzicală nu a egalat serenada „Avant de mourir”, care l-a impus definitiv pe Georges Boulanger în istoria muzicii contemporane.
𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 „𝑃𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑜𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑛𝑙𝑖𝑛𝑒”. 𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟-𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜 𝐾ℎ𝑒𝑟.
Surse :
www.boulanger-musik.com
https://en.wikipedia.org/wiki/Leopold_Auer
http://blog.jorjette.ro/georges-boulanger-o-vioara…/
http://www.romanialibera.ro/…/legenda-cabareturilor…
https://en.wikipedia.org/wiki/My_Prayer
https://en.wikipedia.org/wiki/Bote_%26_Bock