Bronislawa Wajs (Papusza) – Scriitoare (1908-1987)
Bronisława Wajs, numită Papusza, este considerată poeta de etnie romă cu cea mai puternică lirică izvorâtă din experiența Holocaustului, așa cum menționează unul dintre biografii săi, poetul Jerzy Ficowski. Bronisława Wajs s-a născut, cel mai probabil, la data de 17 August 1908, în localitatea Lublin (Polonia), într-o familie tradițională al cărei mod de viață era definit prin „viața în caravană”. Familia acesteia a continuat să trăiască în caravană până la jumătatea anilor ’60, când guvernul polonez de atunci a impus sedentarizarea, un concept gândit unilateral, fiindu-le interzisă deplasarea și continuarea stilului tradițional de viață. Membrii familiei erau harpiști și susțineau spectacole ambulante. Papusza dovedește încă de mică interes pentru compozițiile muzicale ale familiei sale, aceasta cântând numeroase piese învățate pe de rost sau compuse chiar de ea, redate apoi publicului din memorie.
Învață să scrie și să citească ocazional, de la diferiți oameni literați pe care îi întâlnea dintr-un loc într-altul în timpul campărilor sezoniere ale familiei sale. Era un demers pe care Papusza îl ținea secret, familia sa nefiind de acord cu această îndeletnicire, considerând-o de rău augur pentru „kumpania” lor, termen folosit pentru familia extinsă. Acest gen de relație cu lumea gadzikani era catalogat ca impur („mahrime”), ceea ce atrăgea cu sine „bibaht” sau ghinion asupra sorții acestora. Familia sa a respins vehement această activitate, ajungând până la măsuri extreme: cărțile îi erau distruse, iar copila era bătută dacă era prinsă că are contact cu oameni din afara comunității. Însă, Papusza a continuat să învețe să scrie și să citească pe ascuns.
La vârsta de 15 ani, a devenit soția lui Dionizy Wajs, harpist, alături de care începe să cânte, pentru ca apoi să înceapă să compună propriile balade inspirate din poveștile și experiența familiei sale. În 1946, este ascultată de poetul polonez Ficowski, care recunoaște talentul literar al poetei, una dintre temele dominante ale creațiilor sale fiind o permanentă întoarcere sau căutare a locului, înțeles ca „acasă”. Acesta îi propune să publice creațiile sale în revista lunară poloneză „Problemy”, lucru care o aduce brusc în atenția publicului. Publicarea creațiilor sale, precum și a glosarului de temeni în limba rromani îi va aduce, însă, respingerea definitivă din partea comunității, fiind recuzată de către „sfatul bătrânilor”, considerată „mahrime”, lucru care ar aduce cu sine necazuri asupra întregii comunități, prin urmare, îi este interzisă rămânerea în comunitate.
În timp ce Bronisławi Wajs devenea din ce în ce mai cunoscută, în Polonia se desfășura un amplu program de sedentarizare a romilor: „Marea Oprire”, organizat de partidul comunist aflat la putere în acei ani, care a avut ca punct culminant un proces de numărare a romilor și de „legare” a acestora în anumite zone. Romii au perceput Legea din 1964, de interzicere a mobilității romilor, ca pe o influență directă și nefastă a poetei, fiind somată să retragă toate poeziile pe care le avea spre publicare. Deși solicită editurii să retragă poemele ce urmau a fi publicate, acest lucru nu s-a întâmplat. Poeta s-a adresat și lui Ficowski pentru retragerea materialelor de la publicare, ținând cont de solicitarea comunității ei, care nu era de acord cu acest lucru. Editura refuză retragerea, afirmând că publicarea lor ar ajuta comunitatea de romi. Noua legislație aducea măsuri represive împotriva romilor, ceea ce a condus, în câțiva ani, la o deteriorare a condițiilor sociale, fără posibilitatea practicării meseriilor tradiționale ca principală sursă de venit.
Creația literară a poetei Bronisława Wajs nu reflectă doar destinul romilor. Aceasta trebuie analizată din prespectiva unui proces de trecere al unui popor de la o cultură tradițională orală la cultura scrisă, un proces ce s-a derulat în sute de ani în cazul altor popoare, dar pe care Bronisława Wajs îl interiorizează și îl sintetizează în creațiile sale literare, într-o viață de om. Poeziile sale sunt ancorate în sensibilitatea copilei obligată să se ascundă în vremurile de restriște ale războiului, ale terorii lagărelor morții.
Bronislawa Wajs redă într-unul dintre poemele sale criza profundă a comunității sale, pusă brusc și forțat în fața unei realități care nu se regăsea în modelul lor de viață: „Timpul țiganilor rătăcindu-se/a trecut demult”. Crede, însă, cu tărie în puterea acesteia de a dăinui ca întreg: „o auzi/Rătăcind atunci când vrea să vorbească./Dar săraca, nu are nici un discurs/În afară de stropirile cu argint și de oftări./Numai calul, pășunatul ierbii,/Ascultă și înțelege ce suspinări./Dar apa nu se uită în urmă./Se scurge, se scurge mai departe,/Unde ochii nu o vor vedea,/Apa care se risipește”.
După renegarea ei de către comunitatea romă, Bronisława Wajs și-a ars toate poemele scrise, s-a retras în localitatea Gorzów Wielkopolski, unde își va petrece tot restul vieții. Astăzi, în această localitate se află amplasat bustul poetei, dedicat memoriei acesteia. De asemenea, o placă memorială a fost amplasată pe fațada casei în care s-a stins din viață.
În 2013, a avut loc premiera filmului „Papusza”, un documentar biografic, alb-negru, în care majoritatea dialogurilor sunt în limba rromani. Filmul a fost regizat de Joanna Kos-Krauze and Krzysztof Krauze, având-o în rolul Papuszei pe actrița Jowita Budnik.
𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 „𝑃𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑜𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑛𝑙𝑖𝑛𝑒”. 𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟-𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜 𝐾ℎ𝑒𝑟.
Surse:
https://web.archive.org/…/free…/growinganewskin.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Bronis%C5%82awa_Wajs
Fonseca, Isabel, „Bury Me Standing: The Gypsies and Their Journey”, New York City: Vintage Departures. pp. 3–9. ISBN 978-0307761040.