Grigoraș Dinicu – Violonist (1889-1949)
Grigoraș Dinicu (n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă. Interpretarea sa originală a vechilor partituri de muzică lăutărească, împreună cu tehnica sa instrumentală spectaculoasă, i-au adus celebritatea pe plan internațional.
La început, Grigoraş Dinicu a cântat împreună cu alți copii de lăutari în corul de copii al bisericii „Scaunele Vechi” din Bucureşti. În 1902, la doar 13 ani, Grigoraş este înscris la cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa de vioară şi compoziţie. În anul 1906, Dinicu şi-a terminat studiile „cum laudae”, obținând premiul întâi la susţinerea examenului de finalizare a studiilor, ce a avut loc pe scena Ateneului Român, unde a interpretat unul dintre concertele pentru vioară ale lui Paganini, dar şi celebra compoziție proprie, „Hora Staccato”.
Între 1906-1908, Dinicu a fost angajat în Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice. A fost promovat în calitate de solist – concertist, interpretând concerte de vioară semnate de Bach, Beethoven, Bruch și Mendelssohn. În 1913, a încheiat un contract cu restaurantul lui Ionică Enescu, unde a cântat timp de 22 de ani. Mari artiști ai lumii și personalități culturale treceau pe aici pentru a-i asculta muzica, precum: George Enescu, scriitorii Victor Eftimiu şi I. Al. Brătescu-Voineşti, artistul Tony Bulandra sau omul politic Victor Filotti. Între 1920 – 1923, Dinicu a participat, împreună cu taraful său, la numeroase turnee internaţionale din Monte Carlo, Paris sau Londra, în Austria, Polonia, Germania și SUA.
Activitatea concertistică a lui Grigoraş Dinicu avea să fie prezentată, în calitate de solist, pe scena Ateneului Român. Astfel, susţine concerte alături de Filarmonica din Bucureşti, sub bagheta dirijorului George Georgescu, dar şi împreună cu Orchestra Radio – dirijori Alfred Alesandrescu şi Egizio Massini. În anul 1937, Grigoraş Dinicu este invitat, împreună cu naistul de excepţie Fănică Luca, să reprezinte România în cadrul „Expoziţiei internaţionale” de la Paris unde, seară de seară, a încântat miile de vizitatori care au trecut pragul pavilionului ţării noastre.
Încă de la înfiinţarea Radioului, la 20 decembrie 1928, interpretările lui Grigoraş Dinicu au fost prezentate publicului larg. De altfel, în 1934, acesta devine solist al Orchestrei Radio, sub conducerea lui Ionel Perlea. În afară de „Hora Staccato”, Grigoraş Dinicu a mai compus piese muzicale, în special pentru vioară şi pian: „Hora de concert”, „Hora mărţişorului”, „Hora de la Chiţorani”, „Sârba Expoziţiei de la Paris”, „Valse coquette”, „Improvisation à la Dinicu”, „Orientale à la tzigane” sau „Sârba lui Tanţi”.
Grigoraş Dinicu a reprezentat un vârf al elitei romilor în perioda interbelică, acesta fiind Preşedinte de Onoare al Uniunii Generale a Romilor din România.
Acest material face parte din proiectul „Promovarea personalităților rome în spațiul online”. Proiectul este implementat de Centrul Național de Cultură a Romilor-Romano Kher.
Surse:
• Radio România Cultural (https://radioromaniacultural.ro/portret-grigoras-dinicu-vi…/)
• Institutul Cultural Român (https://www.icr.ro/…/aprilie-calendar-muzical-grigoras-dini…)
• George Sbârcea – „Ciocârlia fără moarte”, editura Muzicală, 1978
• Ziarul Metropolis (https://www.ziarulmetropolis.ro/grigoras-dinicu-ultimul-la…/)