Cristache Ciolac – Violonist (1870- 1927)
Cristache Ciolac a fost un violonist și compozitor român, de etnie romă, unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc. A reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. Cristache Ciolac s-a născut în 1870 în Bucuresti, într-o familie de muzicieni. A început să cânte în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene și în cârciumile din centrul vechi. În 1890 și-a înființat propriul taraf și a început să cânte la diferite restaurante de cartier și la nunți țărănești de la marginea Bucureștiului. Începând cu anul 1892, a fost solicitat de către localurile centrale. În 1894 a plecat în Belgia, în primul său turneu în străinătate.
În cadrul evenimentelor culturale organizate la Expoziţia Universală de la Paris (1900), a fost invitat de președintele Franței să cânte în grădina palatului Élysée, unde a fost decorat Ofițer de Academie. Cristache Ciolacu îl întâlneşte pe tânărul George Enescu, care a fost în mod deosebit interesat de maniera acestuia de interpretare. George Enescu avea să culeagă 40 de melodii lăutărești, un fond de muzică lăutărească valorificat cu măiestrie și recunoștință atât în operele sale, cât și în interviurile ce aveau să fie acordate de marele compozitor.
Taraful lui Ciolac era chemat de oficialități să încânte și urechile monarhilor şi ale altor persoane distinse de la Curtea Regală Română. În 1911, Cristache Ciolac, împreună cu taraful său, a cântat la majoratul viitorului rege, Carol al II-lea: „Carol a cerut o masă cu câțiva prieteni, pentru care să fie adus Ciolac, apoi să le fie îngăduit să danseze. Regele i-a împlinit dorința și iată că la obișnuita masă de la Peleș au fost invitați un grup de prieteni și a cântat Ciolac. La Peleș, masă cu lăutari!” (Dan C. Mihăilescu, „Castelul, bibilioteca, pușcăria”, ed. Humanitas, 2013).
Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numărau și scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Aceștia i-au dat lui Ciolac următorul autograf: „Să trăiești dragă Ciolac! Patru milioane de oameni cântă de veacuri doina asta, și numai tu știi s-o spui și boierilor”. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deținea supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București.
În 2010, Muzeul Național „George Enescu” a găzduit expoziţia „George Enescu şi muzica lăutarilor români”. În cadrul expoziției au fost prezentate materiale documentare ce prezintă legăturile lui George Enescu cu lăutarii epocii în care a trăit. Printre documentele şi înregistrările expuse, s-au aflat şi compoziţiile și interpretările lăutarului Cristache Ciolac, în secțiunea „Înregistrarea şi valorificarea folclorului lăutarilor”.
𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 „𝑃𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑜𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑛𝑙𝑖𝑛𝑒”. 𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟-𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜 𝐾ℎ𝑒𝑟.
Surse:
Cosma Viorel, Editura muzicala, Bucuresti 1960
Dan C. Mihăilescu, „Castelul, bibilioteca, pușcăria”, ed. Humanitas, 2013 (https://books.google.ro/books…)
http://www.romania-muzical.ro/…/audio-george-e…/1368481/15/2