Ionel Budișteanu

Ionel Budișteanu – Violonist (1919- 1991)

Ionel Budișteanu s-a născut la 8 octombrie 1919, în familia Voicu, marea familie de lăutari ce avea să dea țării muzicieni cu performanțe impresionante. Numele său real este Nae Ion Voicu, fiind văr primar cu marele violonist Ion Voicu, care l-a apreciat pentru valoarea sa muzicală, orice întâlnire a celor doi transformându-se în adevărate recitaluri de muzică. Numele de Budișteanu îl preia de la tatăl său, care, la rândul lui, preluase numele locului în care se născuse: Budești, o localitate situată în apropierea Bucureștiului. Tatăl său, Vasile Voicu-Budișteanu, renumit în breasla lăutarilor vremii, a fost țimbalist și membru al orchestrei condusă de dirijorul Grigoraș Dinicu, alături de care a participat la Expoziția Universală de la Paris, din 1937, precum și cea de la New York, din 1939.
În perioada 1933-1936, a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, avându-i ca profesori pe Vasile Filip (vioară), Victor Gheorghiu și Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii) și Mihail Andricu (muzică de cameră). În același timp, Ionel Budişteanu desfășoară o activitate concertistică, fiind violonist în orchestra condusă de Victor Predescu, cu care susține numeroase concerte la Radio Bucureşti. Începând cu 1936, se mută la Conservatorul particular de muzică „Pro Arte” din București, unde l-a avut ca profesor pe Alexandru Theodorescu, concert-maestru al Filarmonicii „George Enescu” din București.
În 1938, susține „Concertul nr. 2 în Mi Major pentru vioară și orchestră” de J. S. Bach, la sala Dalles. Recunoașterea tehnicii sale de interpretare a muzicii clasice, dar și lejeritatea cu care trecea în registrul muzicii lăutărești, au făcut să fie invitat ca membru în numeroase orchestre de muzică clasică sau folclor. Ionel Budișteanu este recunoscut ca fondator al conceptului de concerte cu orchestra de muzică populară. Muzicologul Viorel Cosma îl considera, deatfel, cel mai mare dirijor de muzică lăutărească. Maestrul Ionel Budișteanu este, de asemenea, o valoare care a îmbogăţit muzica de café-concert, ce era la mare căutare, pe vremuri, în restaurantele şi cafenelele Bucureștiului.
În 1954, la funeraliile lui Grigoraș Dinicu, Ionel Budișteanu a fost cel care a interpretat piesa „Hora Staccato”, alături de orchestra „Barbu Lăutaru”, un tribut adus compozitorului și dirijorului Grigoraș Dinicu. De-a lungul activității sale de dirjor, orchestrator și compozitor, au evoluat mari interpreți și cântăreți ai muzicii din România: Ioana Radu, Angela Moldovan, Ion Luican, Ilie Udilă, Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Ilie Alecu, Aurel Ioniță, Radu Simion, Damian Luca, Traian Lăscuț Făgărășanu sau Constantin Cocriș ș.a. Gabi Luncă fost invitată de către acesta să înregistreze primul său disc, editat de casa de discuri Electrecord.
🎖️ Din 1970 și până în 1991, a fost dirijorul Ansamblului „Rapsodia Română”, fondat prin reunirea orchestrelor „Barbu Lăutaru”, „Ciocârlia” și „Perinița”, cu care susține o serie de turnee în străinătate, atât în spațiul Europei de Est, dar și în cel occidental. Pe parcursul activității sale, Ionel Budișteanu a primit premii și distincții: Premiul de Stat, clasa I (1950-1951), medalia „Ordinul Muncii”, clasa a III-a (1953), titlul de Artist emerit al R.P.R. (1957), titlul de „Artist al Poporului” (1962) sau Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1966).
Maestrul Ionel Budișteanu avea să sintetizeze întreaga sa carieră și crez artistic astfel: „Vioara mea este inima mea, iar cântecele mele sunt gândurile mele”. La 30 octombrie 1991, Ionel Budișteanu se stinge din viață. Acesta a fost îngropat la cimitriul Bellu, pe aleea dedicată artiștilor.
𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 „𝑃𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑜𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑛𝑙𝑖𝑛𝑒”. 𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟-𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜 𝐾ℎ𝑒𝑟.
Surse:
Cosma, Viorel, „Lăutarii de ieri și de azi”, ediția a II-a, Editura „Du Style”, București, 1996, pp. 317-368, ISBN 973-9246-05-2
Sarău, Gheorghe, „Floarea rromă/Rromani luludi. 55 de exponenţi rromi din România, decedaţi după 1989” (https://www.academia.edu/…/Floarea_rrom%C4%83_I_rromani…)
http://www.rador.ro/…/portret-100-de-ani-de-la…/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Budi%C8%99teanu